Trecerea timpului…

Această compoziție poetică transformă trecerea timpului într-o metaforă vizuală plină de sensibilitate. Un ceas vechi, ale cărui contururi par să se dizolve în lumină și culoare, se împletește cu un copac aflat la granița dintre anotimpuri. Ramurile poartă simultan verdele începutului, florile delicate ale primăverii și tonurile aurii ale maturității, sugerând ciclul continuu al vieții.

Lucrarea invită privitorul să reflecteze asupra fragilității și frumuseții existenței, amintind că adevărata măsură a timpului nu stă în minute și secunde, ci în urmele pe care le lăsăm în suflet și în lumea din jurul nostru.