Între biologic și mecanic

Lucrarea prezintă un automobil vechi, redat cu tonuri verzui și galbene, prins într‑o masă fluidă, moale, aproape corporală, care pare să îl înghită sau să îl transforme. Formele organice curg peste caroserie ca o piele străină, creând un contrast puternic între rigiditatea metalului și fragilitatea materiei vii. Elementul roșu din partea frontală devine un accent intens, ca o ultimă scânteie a obiectului înainte de a fi absorbit.

Pictura transmite ideea de degradare, trecere, dar și de fuziune neașteptată — o meditație vizuală asupra modului în care timpul dizolvă formele, amestecând lumea mecanică cu cea biologică într‑un proces lent, inevitabil.