O zi de toamnă prin pădure

La marginea satului se află o pădure de pomi de tot felul. Toamna, mereu împreună cu o prietenă merjem să strângem frunze pentru echibane sau compoziții de toamnă. Acestă toamna am fost singură, pădurea care îi cunoștem foșnetul vesel, zburalnic, nu a fost așa niciodată. Acum copacii își pleacă crengile trist, iar frunzele foșnesc greu, de parcă cunosc că se apropie pustiul. Încetul cu încetul satul va rămânea pustiu, tinerii pleacă rând, pe rând ca păsările călătoare. Acest gând și  ceea ce am văzut mi-au pus o întrebare la care am răspuns prin culori.